Te-am visat aseara...nu erai cu ea , erai cu alta, dar o iubeai la fel de mult sau cel putin asa spuneai. Nu, nu te-am visat doar pe tine, eram si eu, la fel de indragostita ca intotdeauna insa acum iti aratam ceea ce simt. Ciudat din partea mea, incepusem sa plang in fata ta. Nu stiu de ce , nu stiu ce motive aveam , doar plangeam fara sa scot un cuvant. Eram intr`o camera intunecata...eu, tu si ea...cum ajunsesem acolo nu ma intreba. Ma priveai si tu tacut, ca si cum nu ai fi inteles ce se petrecea, sau poate chiar nu intelegeai. Ma priveai ca acum doi ani, de fapt ma priveai ca de fiecare data, cu ochii tai verzi care reusesc sa ma intoarca din drum de fiecare data cand ii privesc( fie ca ii privesc doar in vis). Nimeni nu spunea nimic. Tacere de mormant. Doar suspinele mele se mai auzeau din cand in cand, insa nici eu nu plangeam cu zgomot, doar lacrimile curgeau siroaie pe obrajii mei, lacrimi ce izvorau din inima nu doar de dragul de a impresiona pe cineva. Probabil deaia plangeam pentru ca nu stiam cum altfel sa exprim ceea ce simt. Dar te mai vazusem de atatea ori cu altcineva...nu avea de ce sa ma doara. Si totusi ma durea...Oare pentru ca eram constienta ca nu mai e nimic de facut? Sau plangeam pentru ca nu aveam curajul sa fac ceva? Asteptam un semn de la tine...dar tu doar ma priveai si taceai. Nimic mai mult. Si eu te priveam asa cum nu te-am mai privit niciodata, cu lacrimi in ochi, implorandu-te in mintea mea sa imi vorbesti. Dar nimic...taceai , si uneori tacerea doare mai tare decat orice cuvant. Sau poate ca inca nu realizai ca cea din fata ta, care plange sunt chiar eu. Poate credeai despre mine ca nu simt nimic pentru tine, sau poate credeai ca nu am sentimente in general, si ai fost atat de surprins sa ma vezi plangand incat ai ramas fara cuvinte. Sau poate ca nici unul nu spuneam nimic pentru ca era ea acolo...Vedeam ca ma privesti, si parca vroiai sa imi spui ceva , dar nimic. Privirea ta parca imi spunea "totul va fi bine " dar vroiam sa aud asta de la tine, aveam nevoie de cuvinte, cu toate ca unii spun ca acestea nu sunt importante. Intr-un final am ramas decat noi doi in acea camera. La un moment dat te-ai apropiat de mine si m-ai intrebat cu voce joasa, ca si cum ai fi vorbit doar pentru tine: "Ce ai patit?"...Eu ma uitam in pamant, nu-mi venea sa cred ca in sfarsit imi spui ceva...nu imi gaseam cuvintele si 5 minute am stat asa, uitandu-ma in ochii tai, apoi am indraznit sa iti raspund. "Plang...plang pentru ca nu stiu cum sa iti arat cat de mult insemni pentru mine, si nu am stiut niciodata". Ai tacut, nu te asteptai la un asemenea raspuns. Apoi m-ai intrebat si tu. "De ce imi spui tocmai acum, de ce plangi tocmai acum, cand stii prea bine ca eu inca imi doream sa fiu cu tine atunci?" -"Pentru ca atunci nu am avut curaj sa iubesc" -"Si acum ai?"-"Acum nu stiu daca mai am nevoie de curaj"-"Stii ca eu mi-am gasit pe altcineva, in curand o sa ma insor, o iubesc mult" -" Da stiu, poate deasta plang ca stiu ca de data asta te-am pierdut pentru totdeauna , cu toate ca privirea ta..." -"Ce are privirea mea?" -"Nimic, nimic, doar vad in ea ceva ce imi place, vad ca si tu ai sentimente pentru mine , dar probabil totul se petrece doar in mintea mea. Te rog sa ma ierti ca ti-am vorbit despre sentimentele mele acum, am fost egoista, am simtit nevoia sa ma descarc. " -" Sa stii ca ai dreptate, stii sa citesti in privirea mea, dar e prea tarziu pentru noi, nu mai pot renunta la ea"-"Te inteleg nu stiu ce a fost in mintea mea cand am venit aici". Si asa am plecat...nu stiu unde,nu stiu daca te-ai mai ganit la mine de atuncidar eu cu siguranta ma voi gandi la tine in fiecare zi pana cand bunul Dumezeu imi va scoate in cale o noua iubire, daca va mai exista vreouna.
Morala: Traiti prezentul, pentru ca nimeni si nimic nu mai asteapta, nici macar iubirea :) sau... :(